Tema 6. Participarea efectivă a copiilor în timpul procesului

Dreptul la un proces echitabil constituie pilonul central al unei societăți democratice. Copiii suspectați sau acuzați de comiterea unei infracțiuni au dreptul la un proces echitabil și beneficiază de aceleași garanții ca orice altă persoană aflată în conflict cu legea. Garanțiile unui proces echitabil se aplică de la prima interpelare la care este supus copilul și sunt menținute pe tot parcursul procesului”.[i]

Astfel, participarea efectivă a minorului a minorului în timpul procesului constituie o astfel de garanție procesuală.

Judecarea cauzelor cu minori se desfăşoară cu citarea obligatorie
 minorului, deoarece judecarea cauzelor referitoare la o infracţiune săvîrşită de minor se face în prezenţa acestuia, cu excepţia cazurilor cînd el s-a sustras de la judecată.[ii]

          Art 505¹  instituie obligativitatea informării  suspectului sau inculpatului minor în ceea ce privește procesul penal. Astfel, modificarea Codului de procedură penală prin introducerea obligativității acestei informări este de natură a asigura caracterul efectiv al drepturilor protejate în ceea ce îl privește pe minor.

            Se  prevede așadar dreptul de a fi prezent la judecată[iii], furnizarea de informaţii cu privire la principalele etape ale procesului penal[iv], precum și la măsurile preventive ce li se pot aplica, precum şi dreptul ca măsura preventivă privativă de libertate să fie aplicată cu caracter excepţional, potrivit art. 243, perioada pentru care poate fi dispusă şi durata maximă a măsurii preventive privative de libertate, condiţiile pentru prelungirea şi menţinerea acesteia, precum şi dreptul la verificarea periodică a măsurii, în condiţiile legii[v], dreptul la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.[vi]

            Prevederea cuprinsă in alin 2 a art. 505 ind 1 Cod procedură civilă constituie un plus de garanție în ceea ce privește participarea efectivă la judecată, eliminând astfel o procedură strict formală: toate comunicările către suspectul sau inculpatul minor se fac într-un limbaj simplu şi accesibil, adaptat vârstei acestuia.

Aceasta înseamnă astfel adaptarea instanțelor la gradul de înțelegere al minorului, În limitele păstrării solemnității ședințelor de judecată, este necesar ca judecătorul să încerce să obțină mult mai facil mijloacele de probă, astfel încât să dea dovadă de o bună înțelegere a aspectelor care țin de viața minorului.

Instanțele trebuie să țină cont de atitudinea procesuală pe care o manifestă inculpatul minor pe parcursul procesului, cooperarea cu organul judiciar în soluționarea cauzei în mod just și într-un termen rezonabil, toate acestea constituind elemente de natură a crea prezumția că inculpatul a înțeles pericolul și consecințele faptelor sale.[vii] Tocmai de aceea legiuitorul a instituit prin art. 509. alin 5  Cod procedură penală necesitatea ca minorul să fie obligat doar o singură dată, reascultarea fiind dispusă doar în cazuri temeinic justificate.

În acest context, este importantă cu prevederile din cadrul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prin care se stipuelază că în cazul tribunalelor și curților de apel funcționează instanțe specializate pentru cauzele cu minori și familiei. De asemenea, în cadrul judecătoriilor se vor organiza secții sau complete specializate în cadrul judecării acestor cauze. Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie, precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor. Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie.[viii]

Sancțiunea aplicabilă nerespectării participării efective  a minorului este  nulitatea relativă a actușui procedural întocmit cu încălcarea unor astfel de  prevederi imperative, întrucât, văzând textul articolului 282 Cod de procedură penală „încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute în art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare a drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.”

Art 505 ind 1 Cod procedură penală lit c instituie obligativitatea informării minorului  cu privire la dreptul la protecţia vieţii private, în condiţiile legii.

Caracterul definititoriu al cauzelor cu inculpați minori îl constituie nepublicitatea ședinței de judecată, fiind o derogare de la regula generală prevăzută în art. 352 Cod de procedură penală, care prevede că ședința de judecată este una publică, cu excepția situațiilor  prevăzute de lege.

Participarea publicului larg conduce la consecințe negative în desfășurarea procedurii.

Astfel, în contextul protejării dreptului la intimatate, coroborat cu principiul aflării adevărului în cauză, s-a dispus prin art 509 alin 3 : „când inculpatul este minor cu vârstă mai mică de 16 ani, instanța, dacă apreciază că administrarea anumitor probe poate avea o influență negativă asupra sa, poate dispune îndepărtarea lui din ședința de judecată.”  Aceasta întrucât: „reglementarea este necesară având în vedere că inculpatul minor ar putea să fie intimidat de prezența participanților la judecată sau, dimpotrivă, ar putea adopta un comportament sfidător, expunându-se în mod inutil prin declarații care nu îi servesc interesului procesual. Așadar, prin influența negative pe care administrarea probatoriului ar putea să o aibă asupra minorului se înțelege, de fapt, posibilitatea ca acesta să adopte  o conduită procesuală denaturată.”[ix]

Din sala de judecată, în temeiul aceluiași text  normative se pot îndepărta și părinții și tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul. Rațiunea este aceea de a asigura un ambient care să-l facă pe minor să simtă cât mai puțin stresul procesual,  un impact cât mai scăzut asupra psihicului minorului.

În cazul în care infractorul minor este judecat în şedinţă publică, încălcându-se prevederile art. 509 alin. (2) C. pr. pen., sancţiunea este nulitatea relativă, ce operează numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului şi nulitatea a fost invocată de parte până la un anumit moment procesual.[x]

Art. 505 reglementează situația persoanelor minore  chemate la organul de urmărire penală. Alin (1) al acestui text normativ statuează: Când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmărire penală citează părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea.

             Însă, în ceea ce priveste o atare situație juridică, Curtea Constituțională a României ca constatat existenţa unei discriminări a suspecţilor/inculpaţilor minori care au împlinit vârsta de 16 ani faţă de suspecţii/inculpaţii minori care nu au împlinit încă această vârstă. Având în vedere natura măsurii procesuale în discuţie, Curtea a reținut, prin Decizia nr 102/2018, faptul că trebuie să primeze calitatea de minor a persoanei, criteriul de vârstă fiind unul secundar, care nu poate prevala în raport cu obligaţia de ocrotire şi protecţie pe care statul este dator să o asigure minorilor în temeiul art. 49 din Constituţie. Prin urmare, legiuitorul trebuie să acorde minorilor, indiferent de vârsta pe care aceştia o au în cursul minorităţii, aceleaşi garanţii procesuale în privinţa ascultării şi/sau confruntării realizate de organele de urmărire penală. De aceea, Curtea a reținut  că dispoziţiile legale criticate discriminează minorul cu vârsta de peste 16 ani, acesta fiind exclus de la dreptul de a fi asistat, la orice ascultare sau confruntare, de persoanele prevăzute la art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Astfel, prin Decizia antemenționată, nr 102/2018 s-a constatat neconstituțională sintagma ”care nu a împlinit 16 ani”, din cuprinsul art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală, neconstituţionalitatea discriminării astfel constatate are drept rezultat accesul minorilor la măsura de ocrotire şi protecţie prevăzută de art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală, indiferent de vârstă.

Un aspect diferit față de reglementarea anterioară o constituie modificarea privind necesitatea citării Direcţiei generale  de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea, fiind astfel substituit serviciul de probatiune, „având în vedere agenda încărcată a serviciilor de probațiune, instituție învestită în principal cu activitatea de evaluare a minorilor aflați în executarea unei măsuri educative, respectiv cu sprijinirea instanței de judecată în procesul de individualizare a măsurilor educative aplicabile minorilor. De asemenea, la orice ascultare sau audiere a minorului sub 16 ani, citarea acestor persoane este obligatorie, element procedural diferit față de dispozițiile Codului de procedură penală anterior, prin care citarea persoanelor menționate în lege era lăsată la aprecierea organului de urmărire penală”[xi]

Este astfel certă evoluția legislativă în sprijinul respectării garanțiilor procedurale ale minorului prin modificările aduse prin art 505 Cod procedură penală. În etapa procesuală a actelor premergătoare, conform codului anterior, chemarea și participarea părinților ori altor reprezentanți legali ai minorului, atunci când este cazul, ori chiar a unui avocat nu era obligatorie, deși în interesul superior al copilului ar fi  fost ca familia acestuia să fie implicată în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la el.

Art. 505 ind 1 instituie, la rândul său, obligativitatea informării minorului cu privire la:

1. b) dreptul ca părinţii sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau un alt adult care este desemnat de minor şi acceptat în această calitate de organul judiciar să primească aceleaşi informaţii comunicate minorului;
2. d) dreptul de a fi însoţiţi de părinţi sau, după caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul sau de un alt adult care este desemnat de minor şi acceptat în această calitate de organul judiciar, în timpul diferitelor etape ale procedurii conform prezentei legi;

            Pentru etapa procesuală a judecății, devin incidente prevederile art 508 Cod procedură penală care reglementează sfera  persoanelor  chemate la judecarea minorilor

• La judecarea cauzei se citează serviciul de probaţiune, părinţii minorului sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.

(4) Dacă niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (1) nu a putut fi găsită ori prezenţa acesteia ar afecta interesul superior al minorului sau desfăşurarea procesului penal, citarea se va face către un alt adult corespunzător care este desemnat de minor şi acceptat în această calitate de organul judiciar.

(5) În cazul în care minorul nu desemnează un alt adult conform alin. (4) sau adultul desemnat nu este acceptat de organul judiciar, citarea se va face către o altă persoană aleasă de organul judiciar, ţinând seama de interesul superior al minorului.

Participarea acestor persoane nu are doar un caracter formal, prin prisma alin (2), acestea având nu doar  dreptul, dar  şi îndatorire,  să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate.