Tema 4. Condiții de Detenție

Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate se realizează în conformitate cu dispoziţiile  Codului penal  ale Codului de procedură penală şi ale Legii nr 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și ale Regulamentului  din 10 martie 2016 de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal – aprobat prin HG nr 157/2016 (Regulament).

Conform art 3 din Legea nr 254/20132013, scopul executării pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Totodată, prin executarea pedepselor şi a măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor internate.

Pedepsele şi măsurile privative de libertate se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.[i]

Art 5 din acelasi act normativ  interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse sau a unei alte măsuri privative de libertate la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. Încălcarea acestor prevederi se pedepseşte potrivit legii penale.

Totodată, prin art 6 se stipluează expres că în timpul executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau pentru alte temeiuri de acelaşi fel. Încălcarea acestor prevederi se pedepseşte de asemenea potrivit legii penale.

Pe timpul detenției, deţinuţii îşi exercită toate drepturile civile şi politice, cu excepţia celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din raţiuni de menţinere a siguranţei deţinerii.[ii]

         4.1. Condiții materiale de detenție

            Conform art 12 din legea nr 254/2013 se pot înființa penitenciarele speciale pentru tineri și penitenciare spital, iar în cadrul acestora se pot înființa secții peciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.         

Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identităţii acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste, respectiv majori sau minori. O atre prevedere se regăsește atât în cadrul art 43, dar și 147 din Legea nr 254/2013, dar si art 117 – același act normativ.

În ceea ce privește regimul arestaţilor minori, în cursul judecăţii, minorii arestaţi preventiv execută măsura preventivă în centre de detenţie sau în centre de arestare preventivă.

Pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, minorii arestaţi preventiv pot fi transferaţi în secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pentru o perioadă de maximum 10 zile, fiind cazaţi separat de majori.

În acest interval, minorii execută măsura arestării preventive cu respectarea particularităţilor vârstei, cu asigurarea asistenţei psihosociale necesare, în vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării sale fizice, psihice sau morale.

La împlinirea vârstei de 18 ani, minorul arestat rămâne sau este transferat în centrul de detenţie.

Conform art 159 din Legea nr 254/2013 precum și art 264 din Regulament, minorii execută măsura educativă privativă de libertate separat de persoanele internate tinere şi de cele cu vârsta mai mare de 21 de ani.

Conform art 293 alin 1) din Regulament, Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate înfiinţa în cadrul centrelor de detenţie, prin decizie, secţii de arestare preventivă a minorilor arestaţi preventiv în curs de judecată.

4.2. Examinare și tratament medical; standard de asistență medicală

            Sistemul penitenciar este organizat de așa manieră încât să asigure asistența medicală a deținuților.

            Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.[iii]

Astfel, în cadrul penitenciarelor funcționează unități sanitare definite de art 2  alin 1 lit h din Regulament - unităţile care asigură asistenţa medicală curativă şi profilactică prin: penitenciare-spital, cabinete medicale şi infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, spitale, dispensare medicale, policlinici, centre de diagnostic şi tratament, ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, cabinete medicale de specialitate, laboratoare medicale.

Primirea în penitenciar prevede ca măsură principală efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fişa medicală.[iv]

Programul zilnic (ansamblul activităților deținuților)  al dețnituților bolnavi este stabilit de medicul Penitenciarului.[v]

O atenție deosebită este acordată cu privire la măsurile de siguranţă în cazul deţinuţilor cu tulburări psihice grave, acestea fiind instituite prin art. 25 din Regulament:

Deţinuţii cu tulburări psihice grave decompensate, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor deţinuţi, sunt internaţi în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, inclusiv cele din sistemul penitenciar pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice.

În momentele de criză pot fi utilizate mijloacele de imobilizare, în condiţiile prevăzute la art. 16 din Lege, cu avizul medicului, sau poate fi dispusă cazarea temporară în camera de protecţie, pentru a evita autovătămarea corporală, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Deţinutul care face obiectul imobilizării este pus sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură.

Riscul de suicid al deţinuţilor cu afecţiuni psihice se evaluează periodic de personajul medical şi de psiholog.

În măsura în care sistemul penitenciar nu cuprinde unități medicale specializate afecțiunilor de care suferă deținutul, acesta se deplasează pentru acordarea asistenţei medicale la spitale/cabinete medicale situate în afara locului de deţinere, putând fi  internaţi în spitale din reţeaua publică de sănătate.

Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar. ersoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.

Regimul aplicat deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii şi casele de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul deţinuţilor.[vi]

Măsurile de siguranţă care se aplică deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice.[vii]

4.3. Educație în timpul detenției

În conținutul  programului zilnic, este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi socială religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.[viii]

Programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială cu deţinuţii din regimul de maximă siguranţă se desfăşoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub supraveghere continuă.[ix]

Astfel de programe sunt instituite si pentru deținuții aflați în regim de maximă siguranță.

Pentru deținuții din regimul semideschis programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară fie în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum şi în exteriorul locului de deţinere. Însoţirea şi supravegherea deţinuţilor din regimul semideschis în exteriorul locului de deţinere se fac cu personal neînarmat.[x]

În stabilirea recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se au în vedere nevoile deţinutului, identificate din perspectivă multidisciplinară, precum şi ariile de intervenţie prioritare, raportat la specificul regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Programele şi activităţile consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică sunt aduse la cunoştinţa deţinutului şi devin obligatorii pentru acesta, după luarea la cunoştinţă şi semnarea angajamentului de participare.

Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică este revizuit la schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate şi ori de câte ori este necesar.[xi]

Programele educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sunt orientate spre favorizarea contactului cu societatea şi în special cu familia, astfel încât ia punerea în libertate tinerii să nu fie dezavantajaţi sub aspect şcolar, profesional sau social.[xii]

În sectorul de deţinere pot fi amenajate, în funcţie de regimul de executare, spaţii pentru activităţile de reintegrare socială, săli de clasă, ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de asistenţă socială, săli de terapie ocupaţională.[xiii]

4.4. Timp liber și odihnă

Conform art. 48 din Regulament, în programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi socială religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.

Timpul de odihnă şi alte activităţi sunt necesare stimulării interesului deţinuţilor, inclusiv celor din  din regimul închis de a-şi asuma responsabilităţi.

Activitățile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului.

Deţinuţii din regimul închis care din diferite motive nu sunt folosiţi la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională desfăşoară activităţi de plimbare, educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive şi religioase în limita a minimum 4 ore pe zi.[xiv]

Deţinuţilor li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

Deţinuţii care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii. Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.[xv]

Conform art 7 din Regulament, în cadrul penitenciarelor sunt organizate spaţii pentru practicarea sportului, curţi de plimbare şi terenuri pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber şi locuri de practicare a religiei.

4.5. Dreptul la viața de familie

Persoanele condamnate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului.

În măsura în care nu se împiedică buna desfăşurare a procesului penal, minorului i se asigură posibilitatea menţinerii legăturii cu persoanele cu care are relaţii familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.[xvi]

Persoanele condamnate au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apărătorului.

Persoanele condamnate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât şi cu persoanele care le vizitează.

Persoanele condamnate sunt informate de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul soţului, soţiei sau al concubinului, concubinei, precum şi al unei rude apropiate, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, de către administraţia penitenciarului, despre evenimentul produs.[xvii]

Conform art. 137 din Legea nr 254/2013, pe durata executării măsurilor educative se asigură menţinerea şi dezvoltarea legăturilor persoanei internate cu familia şi comunitatea, precum şi implicarea în demersuri recuperative adaptate particularităţilor psihosomatice şi nevoilor de dezvoltare personală ale acesteia. Acest articol transpune în legislaţia naţională Regula 14 din Rec(2008)11 Recomandarea CM REC (2008)11 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre referitoare la regulile europene pentru minorii care fac obiectul unor sancţiuni sau măsuri dispuse de organele judiciare: Orice sistem judiciar care se ocupă de situaţii ce implică minori trebuie să ţină cont pe deplin de drepturile şi responsabilităţile părinţilor, tutorilor legali şi trebuie, în măsura posibilului, să-i implice şi pe aceştia în procedurile şi executarea sancţiunilor sau măsurilor dispuse, exceptând cazul în care acest aspect nu este în avantajul minorului. În cazul în care infractorul este major, participarea părinţilor sau a tutorilor legali nu este obligatorie. Familia minorului şi comunitatea pot în egală măsură să fie asociaţi procedurilor, atunci când este cazul.

            Conform art 12 din legea nr 254/2013 se pot înființa penitenciarele speciale pentru tineri și penitenciare spital, iar în cadrul acestora se pot înființa secții peciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.         

Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identităţii acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste, respectiv majori sau minori. O atre prevedere se regăsește atât în cadrul art 43, dar și 147 din Legea nr 254/2013, dar si art 117 – același act normativ.

În ceea ce privește regimul arestaţilor minori, în cursul judecăţii, minorii arestaţi preventiv execută măsura preventivă în centre de detenţie sau în centre de arestare preventivă.

Pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, minorii arestaţi preventiv pot fi transferaţi în secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pentru o perioadă de maximum 10 zile, fiind cazaţi separat de majori.

În acest interval, minorii execută măsura arestării preventive cu respectarea particularităţilor vârstei, cu asigurarea asistenţei psihosociale necesare, în vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării sale fizice, psihice sau morale.

La împlinirea vârstei de 18 ani, minorul arestat rămâne sau este transferat în centrul de detenţie.

Conform art 159 din Legea nr 254/2013 precum și art 264 din Regulament, minorii execută măsura educativă privativă de libertate separat de persoanele internate tinere şi de cele cu vârsta mai mare de 21 de ani.

Conform art 293 alin 1) din Regulament, Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate înfiinţa în cadrul centrelor de detenţie, prin decizie, secţii de arestare preventivă a minorilor arestaţi preventiv în curs de judecată.

Sistemul penitenciar este organizat de așa manieră încât să asigure asistența medicală a deținuților.

            Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică. Dreptul la asistenţă medicală include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.[iii]

Astfel, în cadrul penitenciarelor funcționează unități sanitare definite de art 2  alin 1 lit h din Regulament - unităţile care asigură asistenţa medicală curativă şi profilactică prin: penitenciare-spital, cabinete medicale şi infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, spitale, dispensare medicale, policlinici, centre de diagnostic şi tratament, ambulatorii integrate spitalelor şi de specialitate, cabinete medicale de familie, cabinete stomatologice, cabinete medicale de specialitate, laboratoare medicale.

Primirea în penitenciar prevede ca măsură principală efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fişa medicală.[iv]

Programul zilnic (ansamblul activităților deținuților)  al dețnituților bolnavi este stabilit de medicul Penitenciarului.[v]

O atenție deosebită este acordată cu privire la măsurile de siguranţă în cazul deţinuţilor cu tulburări psihice grave, acestea fiind instituite prin art. 25 din Regulament:

Deţinuţii cu tulburări psihice grave decompensate, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor deţinuţi, sunt internaţi în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, inclusiv cele din sistemul penitenciar pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice.

În momentele de criză pot fi utilizate mijloacele de imobilizare, în condiţiile prevăzute la art. 16 din Lege, cu avizul medicului, sau poate fi dispusă cazarea temporară în camera de protecţie, pentru a evita autovătămarea corporală, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Deţinutul care face obiectul imobilizării este pus sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură.

Riscul de suicid al deţinuţilor cu afecţiuni psihice se evaluează periodic de personajul medical şi de psiholog.

În măsura în care sistemul penitenciar nu cuprinde unități medicale specializate afecțiunilor de care suferă deținutul, acesta se deplasează pentru acordarea asistenţei medicale la spitale/cabinete medicale situate în afara locului de deţinere, putând fi  internaţi în spitale din reţeaua publică de sănătate.

Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar. ersoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în dosarul medical al persoanei condamnate.

Regimul aplicat deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii şi casele de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul deţinuţilor.[vi]

Măsurile de siguranţă care se aplică deţinuţilor internaţi în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice.[vii]

În conținutul  programului zilnic, este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi socială religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.[viii]

Programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială cu deţinuţii din regimul de maximă siguranţă se desfăşoară, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub supraveghere continuă.[ix]

Astfel de programe sunt instituite si pentru deținuții aflați în regim de maximă siguranță.

Pentru deținuții din regimul semideschis programele şi activităţile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară fie în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, precum şi în exteriorul locului de deţinere. Însoţirea şi supravegherea deţinuţilor din regimul semideschis în exteriorul locului de deţinere se fac cu personal neînarmat.[x]

În stabilirea recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică se au în vedere nevoile deţinutului, identificate din perspectivă multidisciplinară, precum şi ariile de intervenţie prioritare, raportat la specificul regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Programele şi activităţile consemnate în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică sunt aduse la cunoştinţa deţinutului şi devin obligatorii pentru acesta, după luarea la cunoştinţă şi semnarea angajamentului de participare.

Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică este revizuit la schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate şi ori de câte ori este necesar.[xi]

Programele educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială sunt orientate spre favorizarea contactului cu societatea şi în special cu familia, astfel încât ia punerea în libertate tinerii să nu fie dezavantajaţi sub aspect şcolar, profesional sau social.[xii]

În sectorul de deţinere pot fi amenajate, în funcţie de regimul de executare, spaţii pentru activităţile de reintegrare socială, săli de clasă, ateliere pentru formare profesională, bibliotecă, cluburi, cabinete de psihologie, cabinete de asistenţă socială, săli de terapie ocupaţională.[xiii]

Conform art. 48 din Regulament, în programul zilnic este stipulat, pe ore, timpul de muncă, timpul aflat la dispoziţia deţinutului şi cel de odihnă, precum şi timpul destinat desfăşurării activităţilor administrativ-gospodăreşti, de curăţenie, de igienă, de plimbare, de instruire şcolară şi formare profesională, activităţilor educative, de asistenţă psihologică şi socială religioase, sportive, de recreere şi de exercitare a unor drepturi.

Timpul de odihnă şi alte activităţi sunt necesare stimulării interesului deţinuţilor, inclusiv celor din  din regimul închis de a-şi asuma responsabilităţi.

Activitățile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului.

Deţinuţii din regimul închis care din diferite motive nu sunt folosiţi la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională desfăşoară activităţi de plimbare, educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială, sportive şi religioase în limita a minimum 4 ore pe zi.[xiv]

Deţinuţilor li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi.

Deţinuţii care muncesc au dreptul la repaus săptămânal, potrivit legislaţiei muncii. Zilele de sărbători legale sunt considerate zile de repaus.[xv]

Conform art 7 din Regulament, în cadrul penitenciarelor sunt organizate spaţii pentru practicarea sportului, curţi de plimbare şi terenuri pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber şi locuri de practicare a religiei.

Persoanele condamnate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului.

În măsura în care nu se împiedică buna desfăşurare a procesului penal, minorului i se asigură posibilitatea menţinerii legăturii cu persoanele cu care are relaţii familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.[xvi]

Persoanele condamnate au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apărătorului.

Persoanele condamnate pot comunica în limba maternă atât între ele, cât şi cu persoanele care le vizitează.

Persoanele condamnate sunt informate de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul soţului, soţiei sau al concubinului, concubinei, precum şi al unei rude apropiate, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă, de către administraţia penitenciarului, despre evenimentul produs.[xvii]

Conform art. 137 din Legea nr 254/2013, pe durata executării măsurilor educative se asigură menţinerea şi dezvoltarea legăturilor persoanei internate cu familia şi comunitatea, precum şi implicarea în demersuri recuperative adaptate particularităţilor psihosomatice şi nevoilor de dezvoltare personală ale acesteia. Acest articol transpune în legislaţia naţională Regula 14 din Rec(2008)11 Recomandarea CM REC (2008)11 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre referitoare la regulile europene pentru minorii care fac obiectul unor sancţiuni sau măsuri dispuse de organele judiciare: Orice sistem judiciar care se ocupă de situaţii ce implică minori trebuie să ţină cont pe deplin de drepturile şi responsabilităţile părinţilor, tutorilor legali şi trebuie, în măsura posibilului, să-i implice şi pe aceştia în procedurile şi executarea sancţiunilor sau măsurilor dispuse, exceptând cazul în care acest aspect nu este în avantajul minorului. În cazul în care infractorul este major, participarea părinţilor sau a tutorilor legali nu este obligatorie. Familia minorului şi comunitatea pot în egală măsură să fie asociaţi procedurilor, atunci când este cazul.