Tema 7. Condamnarea copiilor

Pentru a finaliza procesul, instanța de judecată va pronunța o  sentință motivată și să ia față de inculpatul minor o măsură educativă. „Măsurile educative sunt sancțiuni de drept penal autonome, singulare, pentru că ele constituie consecințe ale răspunderii penale a minorilor. În concluzie, minorilor care au vârsta între 14-18 ani și care săvârșesc infracțiuni li se poate aplica, potrivit legislației penale în vigoare, numai o măsură educativă în scopul preponderent de reeducare și îndreptare a acestora”[1] Luând în considerare faptul că minorii nu au avut timpul necesar asimilării adecvate a normelor morale, civice şi juridice şi pot cădea mai uşor în greşeală, precum şi că pot fi mai uşor reeducaţi şi redaţi familiei şi societăţii, legiuitorul a stabilit un regim special de sancţionare al minorilor infractori.[2]

Pentru a ajunge însă la o anumită convingere, aceasta  presupune realizarea de către instanțele de judecată a unei atente și detaliate analize a probelor administrate în dosarul cauzei, conform procedurilor spcial reglementate cu privire la minori.

Astfel, măsurile educative sunt prevăzute de art. 115 Cod penal, instanța putând să aplice fie măsuri neprivative de libertate, fie  privative de libertate.

1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
2. stagiul de formare civică;
3. supravegherea;
4. consemnarea la sfârşit de săptămână;
5. asistarea zilnică.

Măsurile educative privative de libertate sunt:

1. internarea într-un centru educativ;

2. internarea într-un centru de detenţie.

Scopul pedepselor

Art 52 Cod penal consacră  prin alin 1 atât definiția pedepsei  ca fiind o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, dar și scopul pedepsei: prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În continuare, în alin. 2 al 52 din Codul penal se mai adaugă şi un rol educativ al pedepsei în persoana infractorului ce se realizează prin executarea pedepsei, menţionându-se în acest sens: prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.

7.2.  Proporționalitatea aplicării pedepselor

Art 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stabilește principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor:

1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia infracțiune potrivit dreptului intern sau dreptului internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii. În cazul în care, ulterior săvârșirii infracțiunii, legea prevede o pedeapsă mai ușoară, se aplică aceasta din urmă.

 (2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea națiunilor.

(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune.

Un atare principiu este preluat  partial prin art. 2-6  din Codul penal, fără a avea insă un articol expres vizând proporționalitatea. Pentru a realiza scopul efectiv al aplicării pedepsei și totodată, pentru  a realiza astfel o aplicare proporționată a pedepsei, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod penal:

1. împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
2. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
3. natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
4. motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
5. natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
7. nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, în dreptul penal și procesual roman, proporționalitatea trebuie analizată sub aspectul mijloacelor pe care le are judecătorul pentru a individualiza o pedeapsă și pentru a individualiza executarea pedepsei.  Oricare ar fi mecanismul de aplicare a principiului, acesta trebuie să asigure o protecție optimă drepturilor și libertăților fundamentale a minorului,  iar orice restrângere a exercițiului normal al acestora să nu poată fi dispusă decât în mod excepțional, în limite legale, pe o perioadă limitată de timp și fără a afecta însăși substanța dreptului.

Există astfel o indisolubilă legătură între scopul pedepsi și principiul proporționalității, De aceea se impune în prelabil identificarea scopurilor pentru care o măsură ce presupune restrângerea unor drepturi va fi dispusă. Doar din perspectiva scopului urmărit se poate aprecia și stabili caracterul proporțional al unei restrângeri.

Eliminarea inechității procedurii întâlnită adesea în practică trebuie realizată  prin oferirea unor garanții suficiente celor acuzați de comiterea unor fapte penale și respectarea unor drepturi procesuale esențiale ale acestora pentru desfășurarea procesului penal constituie premisa aplicării în final a unei sancțiuni proporționale în cazul în care inculpatul va fi găsit vinovat.

7.3 Măsurile educative neprivative de libertate

Măsurile educative privative de libertate (internarea într-un centru educativ, i nternarea într-un centru de detenţie)  au caracter excepțional și pot fi luate față de minor doar în următoarele cazuri:

1. dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
2. atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.[3]

Așadar, condamnarea minorului va avea în vedere, cu caracter de regulă, aplicarea de către judecătorul specializat a unei măsuri  educative neprivative de libertate.

În ordinea crescătoare a gravităţii lor, acestea sunt:

            7.2.1. Stagiul de formare civică[4]

Măsura educativa a stagiului de formare civica consta în obligaţia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-i ajuta să înţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni şi pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

Organizarea, asigurarea participării şi supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probaţiune, fără a afecta programul şcolar sau profesional al minorului.

Aceasta este așadar cea mai blândă măsură educativă neprivativă de libertate din actuala lege penală – este nou-introdusă în legislaţia noastră penală şi constă în obligaţia impusă minorului să participe la un program educativ, cu scopul de a-l ajuta să înţeleagă ce repercusiuni legale şi sociale poate suporta dacă săvârşeşte infracţiuni, precum şi pentru a-i crea o atitudine responsabilă pe viitor.

            7.2.2 Supravegherea[5]

Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

7.2.3 Consemnarea la sfârşit de săptămână[6]

Măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă.

Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

7.2.4. Asistarea zilnică[7]

Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdicţiile impuse minorului.

Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

          Art 121 stabilește obligaţiile ce pot fi impuse minorului pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate:

1. să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
2. să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;
3. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
4. să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
5. să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
6. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţă se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:

1. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;
2. persoana supravegheată nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

Art. 511 Cod procedură penală consacră punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate cu respectarea respectarea garanțiilor procesuale specifice minoratului: ”În cazul în care s-a luat faţă de minor vreuna dintre măsurile educative neprivative de libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probaţiune pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia.”      

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate are loc în condițiile art 513 Codul de procedură penală coroborat cu art 123 din Codul penal,  și anume:

• Prelungirea măsurii educative neprivative de libertate în cazul în care minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare şi obligaţiile impuse se dispune de instanţa care a pronunţat această măsură.
• Înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate pentru vreuna dintre cauzele prevăzute la art. 123 din Codul Penal, se dispune de instanţa care a pronunţat această măsură.

Art 123 din Codul penal prevede astfel:

(1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa dispune:

1. a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
2. b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
3. c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, iniţial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.

(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa înlocuieşte măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.

(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune:

1. a) prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
2. b) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
3. c) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.

(4) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), precum şi în alin. (3) lit. a) şi lit. b), instanţa poate impune noi obligaţii în sarcina minorului ori sporeşte condiţiile de executare a celor existente.
Prevederile art. 123 C. pen. nu au corespondent în legea penală anterioară.
În reglementarea anterioară, prelungirea măsurilor educative neprivative de libertate nu era posibilă.

Art 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stabilește principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor:

1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia infracțiune potrivit dreptului intern sau dreptului internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii. În cazul în care, ulterior săvârșirii infracțiunii, legea prevede o pedeapsă mai ușoară, se aplică aceasta din urmă.

 (2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea națiunilor.

(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune.

Un atare principiu este preluat  partial prin art. 2-6  din Codul penal, fără a avea insă un articol expres vizând proporționalitatea. Pentru a realiza scopul efectiv al aplicării pedepsei și totodată, pentru  a realiza astfel o aplicare proporționată a pedepsei, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod penal:

1. împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
2. starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
3. natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
4. motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
5. natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
7. nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, în dreptul penal și procesual roman, proporționalitatea trebuie analizată sub aspectul mijloacelor pe care le are judecătorul pentru a individualiza o pedeapsă și pentru a individualiza executarea pedepsei.  Oricare ar fi mecanismul de aplicare a principiului, acesta trebuie să asigure o protecție optimă drepturilor și libertăților fundamentale a minorului,  iar orice restrângere a exercițiului normal al acestora să nu poată fi dispusă decât în mod excepțional, în limite legale, pe o perioadă limitată de timp și fără a afecta însăși substanța dreptului.

Există astfel o indisolubilă legătură între scopul pedepsi și principiul proporționalității, De aceea se impune în prelabil identificarea scopurilor pentru care o măsură ce presupune restrângerea unor drepturi va fi dispusă. Doar din perspectiva scopului urmărit se poate aprecia și stabili caracterul proporțional al unei restrângeri.

Eliminarea inechității procedurii întâlnită adesea în practică trebuie realizată  prin oferirea unor garanții suficiente celor acuzați de comiterea unor fapte penale și respectarea unor drepturi procesuale esențiale ale acestora pentru desfășurarea procesului penal constituie premisa aplicării în final a unei sancțiuni proporționale în cazul în care inculpatul va fi găsit vinovat.

Măsurile educative privative de libertate (internarea într-un centru educativ, i nternarea într-un centru de detenţie)  au caracter excepțional și pot fi luate față de minor doar în următoarele cazuri:

1. dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
2. atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.[3]

Așadar, condamnarea minorului va avea în vedere, cu caracter de regulă, aplicarea de către judecătorul specializat a unei măsuri  educative neprivative de libertate.

În ordinea crescătoare a gravităţii lor, acestea sunt:

7.3.1. Stagiul de formare civică[4]

Măsura educativa a stagiului de formare civica consta în obligaţia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-i ajuta să înţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune în cazul săvârşirii de infracţiuni şi pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.

Organizarea, asigurarea participării şi supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probaţiune, fără a afecta programul şcolar sau profesional al minorului.

Aceasta este așadar cea mai blândă măsură educativă neprivativă de libertate din actuala lege penală – este nou-introdusă în legislaţia noastră penală şi constă în obligaţia impusă minorului să participe la un program educativ, cu scopul de a-l ajuta să înţeleagă ce repercusiuni legale şi sociale poate suporta dacă săvârşeşte infracţiuni, precum şi pentru a-i crea o atitudine responsabilă pe viitor.

7.3.2 Supravegherea[5]

Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

7.3.3 Consemnarea la sfârşit de săptămână[6]

Măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă.

Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

7.3.4. Asistarea zilnică[7]

Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdicţiile impuse minorului.

Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

          Art 121 stabilește obligaţiile ce pot fi impuse minorului pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate:

1. să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
2. să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;
3. să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
4. să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
5. să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
6. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţă se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:

1. au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie încetarea executării unora dintre acestea;
2. persoana supravegheată nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin.

Art. 511 Cod procedură penală consacră punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate cu respectarea respectarea garanțiilor procesuale specifice minoratului: ”În cazul în care s-a luat faţă de minor vreuna dintre măsurile educative neprivative de libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, a reprezentantului serviciului de probaţiune pentru punerea în executare a măsurii luate şi a persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia.”      

Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate are loc în condițiile art 513 Codul de procedură penală coroborat cu art 123 din Codul penal,  și anume:

• Prelungirea măsurii educative neprivative de libertate în cazul în care minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare şi obligaţiile impuse se dispune de instanţa care a pronunţat această măsură.
• Înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate pentru vreuna dintre cauzele prevăzute la art. 123 din Codul Penal, se dispune de instanţa care a pronunţat această măsură.

Art 123 din Codul penal prevede astfel:

(1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa dispune:

1. a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
2. b) înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
3. c) înlocuirea măsurii luate cu internarea într-un centru educativ, în cazul în care, iniţial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.

(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa înlocuieşte măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării într-un centru educativ.

(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune:

1. a) prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
2. b) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
3. c) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.

(4) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b), precum şi în alin. (3) lit. a) şi lit. b), instanţa poate impune noi obligaţii în sarcina minorului ori sporeşte condiţiile de executare a celor existente.
Prevederile art. 123 C. pen. nu au corespondent în legea penală anterioară.
În reglementarea anterioară, prelungirea măsurilor educative neprivative de libertate nu era posibilă.